Cum să îți lauzi copilul

Cum să îți lauzi copilul fără să îl transformi într-un mic narcisist

Aproape oricine cunoaște o persoană narcisistă. Acestea sunt ușor de identificat datorită faptului că manifestă dragoste și admirație exagerată față de propria persoană, o atitudine de grandiozitate și o completă lipsă de empatie față de cei din jur, notează la-psiholog.ro. Dar cum ajunge o persoană adultă să aibă acest tip de comportament? Nu cumva și părinții au o oarecare vină sau responsabilitate în ceea ce privește dezvoltarea acestei atitudini sau tulburări?

Se pare că da. Un studiu recent a arătat că părinții care își supraapreciază copiii îi predispun la dezvoltarea anumitor caracteristici narcisiste, cum ar fi atitudinea de superioritate, potrivit edition.cnn.com. Însă există o problemă, și anume faptul că uneori între aprecierea și admirația justă, menite să motiveze copilul și să-i creeze un grad potrivit de autostimă, și supraevaluare, care duce la conduita narcisistă, linia de demarcație este foarte subțire. Ce presupune de fapt supraevaluarea?

Eddie Brummelman, unul dintre autorii studiului și cercetător la Institutul de Cercetare a Dezvoltării Copilului, explică acest lucru. În cadrul altui studiu, al Universității din Utrecht, le-a pus unor părinți câteva întrebări legate de copilul lor; spre exemplu, îi întreba dacă își consideră copilul mai bun, mai inteligent, mai special față de alți copii și dacă acesta ar merita ceva în plus în viață. Brummelman a constatat că părinții care răspundeau afirmativ își supraevaluau copiii, pentru că, de fapt, aceștia nu erau nici mai inteligenți și nici nu aveau mai multe cunoștințe decât alții. Studiul a implicat, de asemenea, 565 de copii, având între 7 și 12 ani, vârste la care aceștia sunt capabili să se evalueze în funcție de alții.

Pentru unii, probabil că narcisismul este o atitudine inofensivă, care nu are implicații serioase în viața de zi cu zi. Însă un copil care are atitudini narcisiste și care nu este admirat suficient (potrivit nevoilor sale), care nu primește suficientă dragoste și atenție sau care este respins, neaprobat sau umilit, tinde să dezvolte atitudini agresive. De asemenea, are stări emoționale extreme, iar atunci când nu are parte de laudă și de admirație, poate ajunge deprimat și anxios.

Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă că un copil nu trebuie admirat sau lăudat pentru calitățile sale și pentru ceea ce face bine. Însă acest lucru nu presupune comparații de genul: „sunt mai inteligent decât…”, „sunt mai bun decât…”, pentru că acestea încurajează narcisismul. Brummelman le recomandă părinților să le dea căldură și afecțiune copiilor fără a le spune că sunt mai ceva decât alți copii, fără a-i compara cu alții. În mod sigur, niciun părinte care își supraevaluează copilul nu o face cu rea intenție, ci din convingerea că acesta este un lucru bun, însă, în acest caz, se pare că nu.

Sursa: semneletimpului.ro