Tusea măgărească

De ce revine tusea măgărească?

Pertussis, sau tusea convulsivă numită în termeni populari „tuse măgărească”, este o boală infecțioasă acută, descrisă pentru prima dată în secolul XVI. În secolul XX, pertussis devenea una din cele mai răspândite boli ale copilăriei și o cauză majoră a mortalității infantile în Statele Unite. Boala aproape a dispărut în anii 1940, după ce s-a găsit un vaccin eficient. Acum, pertussis revine, deși majoritatea copiilor de astăzi sunt vaccinați împotriva bolii.

NYTimes scrie că în ultimii ani au fost câteva episoade epidemice care nu s-au mai văzut din anii 1940. În 2012, aproape 50.000 de americani s-au îmbolnăvit și 20 au murit, majoritatea copii. Alți 13 au murit în 2013 și, din nou, în 2014, ultimul an pentru care există date. Ultima oară când s-au înregistrat mai mult de 40.000 de infecții în SUA era în anul 1959. Înainte de apariția vaccinului, anual se raportau peste 200.000 de decese la nivel mondial.

În România, în anii 2011 și 2012 s-au raportat 86, respectiv 83 de cazuri, un număr în creștere față de anii precedenți: 21 de cazuri în 201o și 10 cazuri în 2009.

Ce presupune boala

Tusea convulsivă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, care afectează cel mai grav sugarii și copiii mici nevaccinați. Și adolescenții, adulții si copiii doar parțial vaccinați se pot infecta, dar pot manifesta forme mai ușoare și chiar asimptomatice. De fapt, adulții și adolescenții sunt sursa principală de transmitere a bolii, pe cale respiratorie sau prin contact cu secreții și obiecte contaminate. Cei infectați sunt contagioși între trei și patru săptămâni.

Boala este una parșivă, cu simptome de debut nespecifice, adică nas înfundat, strănut, ochi lăcrimoși, stări subfebrile, stare letargică și tuse uscată. De aceea, debutul bolii poate fi de multe ori greșit diagnosticat ca o răceală sau o bronșită, pentru ca mai târziu pacientul să aibă nevoie de internare și tratament cu antibiotice puternice. În faza mai avansată a bolii simptomele se agravează, căile respiratorii sunt afectate, tusea devine severă și chiar incontrolabilă. Aceste atacuri de tuse paroxistică sunt deosebit de grave la copii mici și la sugari, putând atrage crize de apnee, convulsii și chiar stop respirator. Atacurile apar cel mai frecvent noaptea, iar între ele starea generală a copilului este aparent normală. Boala poate avea complicații infecțioase precum bronhopneumonia, atelectazia, bronsiectazia, emfizem subcutanat, encefalite, hemoragii pulmonare, iar sugarii sunt cei mai predispuși la complicații neurologice precum encefalopatiemielite, nevrite, ataxie, afazie, surditate, cecitate.

O astfel de infecție severă este dureroasă, iar timpul de recuperare este îndelungat. Infecția poate avea un efect de durată asupra capacității pulmonare, pacienții simțind de multe ori oboseală sau lipsa aerului. Chiar și după recuperare, orice altă infecție virală respiratorie poate cauza spasme de tuse asemănătoare tusei convulsive.

Ce presupune vaccinul

Singura metodă de prevenția a bolii este vaccinarea, care este recomandată de către Organizația Mondială a Sănătății și de majoritatea comitetelor naționale de vaccinologie din întreaga lume și care ar fi salvat peste jumătate de milion de vieți numai în anul 2002. Problema este că vaccinarea nu oferă imunitate pe viață, ci doar pentru câțiva ani. Dispariția imunității și neefectuarea rapelurilor regulate explică de ce, începând cu anii 1980, multe țări industrializate cu acoperiri vaccinale înalte se confruntă cu o creștere a incidenței tusei convulsive.

Astăzi, la nivel mondial există două tipuri de vaccin antipertussis: celular, care include bacteria întreagă, dar inactivă, și acelular, care include doar componente selectate și înalt purificate ale bacteriei. Vaccinul celular, DTP, avea o eficacitate de  70%-90% în prevenirea bolii, după o primă serie de patru doze, dar protecția scădea în timp, dispărând la 5-10 ani de la ultima doză. Dar cea mai mare problemă cu acest tip de vaccin era toleranța scăzută, care se traducea în efecte secundare precum roșeață, inflamare și durere la locul înțepăturii, febră, leșin și chiar cazuri de encefalopatie. Acest tip de vaccin nu mai este folosit în Statele Unite, dar este încă utilizate în multe alte țări.

Acum, în SUA se folosește tipul de vaccin acelular, care este mult mai bine tolerat, dar este și mai ineficient, ceea ce a dus la o creștere a incidenței bolii. Un studiu realizat la Centrul de Studiu al Vaccinurilor Kaiser Permanente, în California, confirmă această realitate. Adolescenți care au fost vaccinați cu tipul acelular și care au primit și rapel la 11 și 12 ani au pierdut protecția după doar trei ani. Rapelurile au fost introduse în Statele Unite abia în 2005, când medicii au observat că vaccinul nu oferă protecție pe viață, dar, chiar și în ciuda acestora, eficiența rămâne scăzută.

Astăzi, țări precum Canada, Franța, SUA, Germania și Marea Britanie lucrează cu rapeluri și recomandă vaccinarea atât a adulților, cât și a femeilor însărcinate, pentru că prima doză de vaccin la copii se poate face doar la vârsta de opt săptămâni. Rapelul de vaccin la adulți este asociat cu vaccinul tetanic și difteric, în combinația „Tdap”, și diferă față de versiunea pentru copii în ce privește cantitățile componentelor. Și în România se folosește varianta acelulară a vaccinului. În anul 2015 schema de vaccinare se compunea din trei doze de vaccin hexavalent DTaP-VPI-HB-Hib, administrate la 2, 4 și 6 luni, urmate de un rapel cu aceeași combinație la 12 luni și de un al doilea rapel, doar cu DTaP, la 4 ani.

Chiar și în varianta acelulară, la fel ca în cazul oricărui vaccin injectabil, DTaP poate cauza reacții secundare precum durere, roșeață și inflamare la locul înțepăturii, raportate la 20%-40% dintre copii după primele trei doze și chiar mai frecvente după următoarele doze. Acestea pot fi însoțite de alte efecte precum febră ușoară, somnolență, iritabilitate. Cu toate acestea, majoritatea doctorilor își sfătuiesc pacienții să se vaccineze, pentru că și în cazul contractării bolii, forma va fi mai ușoară și riscul de efecte severe va fi scăzut. Pentru moment se depun eforturi pentru educarea publicului cu privire la importanța vaccinării și nu pentru găsirea unui alt tip de vaccin, mai eficient. „Este cale lungă până la vaccinuri noi. Până atunci, stăm mult mai bine ca în trecut și nu avem aceleași reacții secundare”, a declarat dr. James D. Cherry, profesor de pediatrie la David Geffen School of Medicine, din cadrul U.C.L.A., specialist în tusea convulsivă.

Foto dreamstime.com

Sursa: semneletimpului.ro