Gândul de dimineaţă – 9 aprilie 2016

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

 ( Romani 13:11 )

În California de Nord era un puţ de mină părăsit care, cu ani în urmă, îi aparţinuse unui căutător de aur singuratic. Pe vremea goanei după aur, luni de zile a tot muncit el în mină, căutând metalul preţios. Cu cazmaua şi lopata, cu dinamită uneori, şi-a croit drum prin straturile de pământ şi de rocă dură sau fărâmicioasă. Şi-a croit drum către inima muntelui, nădăjduind mereu să fie răsplătit cu preţiosul metal galben. Lunile lungi de muncă grea nu i-au adus însă nici încurajare şi nici răsplată. L-a cuprins descurajarea. Şi-a lăsat acolo cazmaua, lopeţile, dinamita, întregul echipament, şi a plecat din mină pentru totdeauna. S-a mulţumit cu gândul că n-avea niciun rost să mai continue. Peste mulţi ani, o mare companie minieră a găsit puţul de mină, iar sfatul dat de inginerii ei a fost să cumpere proprietatea şi să redeschidă mina părăsită. Au curăţat terenul de stâncile căzute, de pământ şi deşeuri, şi au ajuns curând la locul unde căutătorul de aur dezamăgit îşi părăsise uneltele şi renunţase să mai încerce. Dispunând de echipament modern, noua companie a început operaţiile de forare. La numai 15 centimetri adâncime au dat peste o bogată vână de aur. Doar 15 centimetri de rocă îl despărţiseră pe tânărul căutător de aur de reuşită şi de împlinirea visurilor lui.