Gândul de dimineaţă – 8 februarie 2016

Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.

 ( Isaia 50:4 )

După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să îi înveţe pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din casă, şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toţi la fel, Teddy adevenit alintatul său.

Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată. Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care a avut-o. Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată, o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară. Au trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, având acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o nouă scrisoare în care o anunţa că se va căsători. Îi spunea că tatăl lui a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea pe locul în care stă de obicei mama mirelui. Bineînţeles că a acceptat. Şi a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise demult de la Teddy.

S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche: „Mulţumesc pentru că aţi crezut în mine şi mi-aţi arătat că pot însemna ceva!” Doamna Thompson i-a şoptit, cu lacrimi în ochi: „Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până nu te-am întâlnit pe tine!”

solascriptura.ro