Gândul de dimineaţă – 8 aprilie 2016

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi.

 ( Psalmul 68:5-6 )

Când a realizat că bebelușii din orfelinatul pe care îl vizita nu plâng, s-a mirat. Însă, când a înțeles că nu plâng pentru că și-au dat seama că oricum nu le vine nimeni în ajutor, și-a găsit vocația. Ștefan Dărăbuș lucrează în domeniul protecției copilului din anul 1999, deși funcția pe care a avut-o încă de la începutul carierei a fost aceea de „chirurg de sistem”. Convins fiind că un copil instituționalizat în România este privat chiar și de un minimum de avantaje pe care i le-ar aduce un cămin cu părinți-surogat iubitori, Dărăbuș și-a permis să vorbească împotriva sistemului. Mai mult chiar, a venit cu soluții radicale, dar sustenabile, cum ar fi implementarea unei rețele de case de tip familial care să înlocuiască diverse instituții-fantomă și să le asigure copiilor orfani un mediu cu adevărat propice dezvoltării, nu doar un acoperiș deasupra capului. O speranță și un cămin. Astăzi, conduce organizația neguvernamentală Hope and Homes for Children România (HHC – Speranţă şi Cămin pentru Copii) din poziția de director regional pentru Europa Centrală și de Sud. „HHC România, în cei 18 ani de activitate, a contribuit la prevenirea abandonării a peste 25.000 de copii, ajutând la păstrarea lor în familie. A lucrat direct cu acești copii și cu aceste familii, asistenții sociali făcând vizite în teren și identificând nevoile familiei. Pentru că uneori este nevoie de foarte puțin pentru a păstra un copil în familie: dacă părinții nu au locuinţă, poţi plăti o chirie; dacă nu își permit să îi trimită la școală, îi poţi ajuta pe copii să aibă ce mânca şi ce îmbrăca, le cumperi rechizite şi abonamentul de autobuz. Aceasta înseamnă prevenire: lucruri simple, dar necesare, fără de care nimeni nu poate exista!”, declara Ștefan Dărăbuș într-un interviu.

Semnele Timpului