Gândul de dimineaţă – 7 iunie 2016

Celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

( Iov 12:6 )

Elev al Şcolii primare de băieţi nr. 3, „Cuibul cu barză”, de pe strada ŞtirbeiVodă din Bucureşti, George Călinescu, mic de statură şi slăbuţ, era deseori ţinta glumelor şi loviturilor colegilor săi. Elevii se războiau în lege prin recreaţii spre disperarea institutorului care, izbit de vacarm, se oprea în faţa uşii, chema pe turbulenţi la ordine, mângâind pe creştet pe „învinşi”.

Încăierările zilnice de la „Cuibul cu barză” au fost motivate ulterior de G. Călinescu prin influenţa… lecturii!

„…în toate cărţile de citire se vorbeşte numai de marii bărbaţi care s-au bătut cu dacii sau cu perşii şi care au după numele lor un cel Mare, cel Vestit. Nu mai poate fi îndoială în jurul acestui fapt.

Până târziu de tot am avut sentimentul că un om de ispravă se bate cu cineva şi are o izbândă, în urma căreia rămâne „biruitor”, „victorios”, „glorios” […]. E curios însă că institutorul numea pe vitejii noştri, pe marii noştri generali de uliţă „bătăuşi” şi mângâia pe laşi, numindu-i „băieţi cuminţi”. George Călinescu intra cu regularitate printre „cuminţi”!Viața lui G. Călinescu – Ion Bălu