Gândul de dimineaţă – 7 februarie 2016

De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme.

 ( 1 Corinteni 4:5 )

În timp ce se afla în faţa elevilor din clasa a V-a, în prima zi de şcoală, profesoara le-a spus un neadevăr: că îi iubeşte pe toţi la fel de mult. Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, stătea băieţelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul. Şi Teddy putea fi nesuferit.

Într-o zi, doamnei Thompson i s-a cerut să revizuiască toate caracterizările elevilor. Pe Teddy l-a lăsat intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a fost surprinsă să vadă ce scrisese profesoara din primul an: „Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în preajma lui”. Profesoara din clasa a II-a scrisese: „Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama lui suferă de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea”. Profesoara din clasa a III-a scrisese: „Moartea mamei sale l-a afectat foarte mult. Se străduieşte din greu, dar pe tatăl lui nu prea îl interesează”. Profesoara dintr-a IV-a a scris: „Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orelor”.

Atunci, doamna Thompson a înţeles problema şi i-a fost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii i-au adus cadouri de Crăciun, frumos împachetate, mai puţin al lui Teddy. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţară căreia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală, dar ea i-a certat.

În acea zi, Teddy Stallard a rămas după ore doar pentru a-i spune: „Doamnă Thompson, astăzi mirosiţi exact ca şi mama!”

Va continua

solascriptura.ro