Gândul de dimineaţă – 6 februarie 2016

Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți.

 ( Matei 10:30-31 )

Orașul Siracuza din ostrovul Sicilia era odinioară un sătuleț. Stăpânitorul din vechime al lui se numea tiranul Siracuzei. Unul dintre acești tirani a fost Dionisie cel bătrân. Acest stăpânitor, cârtitor și temător din fire, vedea în fiecare dintre supușii lui un vrăjmaș. Și atât de mult iubea el stăpânirea, încât credea că toți vor să-i ia locul.

Se știe că în toate timpurile, conducătorii au fost înconjurați de o mulțime de lingușitori. Așa era și cazul lui Dionisie. Era un curtean, numit Damocles, care se străduia în fel și chip să placă stăpânului său, mai mult decât ceilalți, și-l lăuda peste măsură.

– Doamne, zise el într-o zi, ai toate bunurile pământești, lumea ți se închină ca la un zeu; de ce ești oare așa de îngrijorat?

– Tu râvnești la starea mea, Damocles! îi răspunse Dionisie.

– Soarta mea este de a sluji pe veci, zise curteanul îngenunchind.

– Ca să-ți dovedesc că știu să prețuiesc laudele ce-mi faci, am să te pun în locul meu pentru o zi, ca să guști din fericirea unui conducător.

Așa că Dionisie cel bătrân porunci ca în ziua următoare, toți boierii și sătenii să se închine lui Damocles ca la un stăpânitor și puse la cale, ca în aceeași zi, să se dea un ospăț bogat pentru dânsul. Se umfla în pene lingăul, de nu-l mai încăpea pielea când se văzu înconjurat de toți cei mari ai curții stăpânului său care i se închinau.

Cu coroana împărătească pe cap, merse la ospăț și primi locul din capul mesei, unde se așeză pe un pat numai de aur. Dar, aruncându-și privirea în sus, zări că deasupra capului său stă o sabie, atârnând de tavan numai într-un fir de păr de cal. Odată îl cuprinse frica și, sculându-se repede, veni și îngenunche la Dionisie, rugându-l să i se facă milă de dânsul și să-l scape de primejdia ce-l amenința. „Și totuși, astfel este traiul acelora pe care tu îi numești fericiți”, îi zise Dionisie.

solascriptura.ro