Gândul de dimineaţă – 4 martie 2016

Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători, căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui.

 ( 2 Cronici 29:11 )

Trăim într-o lume în care se întâmplă lucruri senzaționale și care totuși trec pe lângă noi nebăgate în seamă. Tragedia este că, uneori, faptele senzaționale petrecute marchează vieți omenești, confrați de-ai noștri, dar pe noi, poate destul de rău fie spus, nu ne interesează!

Oare așa de rău am ajuns? Oare ne-am pierdut idealurile și caracterul uman?! Nu mai există în noi fărâmă de iubire, sau poate am spus prea mult iubire, un gram de înțelegere și interes pentru cei din jurul nostru?

Cu ani în urmă, o româncă și-a dat foc în fața primăriei din orașul său! Este sau nu acesta un fapt senzațional? Se întâmplă mereu ca oamenii, fie ei cu necazuri grele, să se manifeste astfel? O, nu! Și totuși, frați români au privit de aproape sau prin geamurile primăriei cum femeia și-a dat foc. Senzațional, nu ?! Cum au putut rezista acești oameni la un astfel de spectacol ? Să o socotim fără judecată sau perfect sănătoasă mintal, și totuși nu puteai lăsa ca un suflet, o mamă, o ființă creată de Dumnezeu să-și ia viața astfel! E inuman! Dar o mulțime a privit, lăsând-o să moară… Și poate acesta este unul din multele cazuri care se întâmplă pe glob. De ce?

Poate din nepăsare sau neglijență, nu ne dăm seama că printr-un gest sau o vorbă putem declanșa un astfel de fapt senzațional. „O strângere de mână, o vorbă bună, un zâmbet la timp, o privire binevoitoare, o atenție ușoară prețuiesc adesea mai mult, și dau rezultate mai practice, decât o mulțime de calități serioase, care nu ies așa lesne în tot momentul la iveală.” -Al. Vlahuță