Gândul de dimineaţă – 31 august 2015

Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui,

niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

 ( Evrei 4:1 )

Fire sobră și severă, Carol I de Hohenzollern, domnitor ( 1866 – 1881 ) și rege ( 1881 – 1914 ) al României, a contribuit, în cea mai lungă domnie din țara noastră, de 48 de ani, la modernizarea și dezvoltarea societății românești. De felul său de a fi grav și distant, de simțul meticulos al monarhului, se leagă două atitudini care-i întregesc personalitatea.

Prima se referă la modul în care regele Carol I își saluta interlocutorii: celui care era primit în audiență, Carol I îi întindea, de fiecare dată, un deget, două, trei sau întreaga mână, în funcție de rangul, demnitatea și meritul celui din fața lui.

O a doua atitudine este legată de respectarea punctualității pentru care, nu de puține ori, oferea oamenilor politici ai timpului, drept cadou, ceasuri de buzunar. Timpul alocat audiențelor nu depășea 30 de minute și se desfășura sub măsura nemiloasă a unui cronometru aflat în față.

Legat de acest fapt, se spune că ambasadorul Marii Britanii în România a întârziat cu exact timpul alocat audienței. Carol I l-a primit și, după ce l-a salutat, i-a spus că audiența a luat sfârșit!

Pe bună dreptate, I.G. Duca nota:

”Într-o țară care nu avea noțiunea timpului, regele Carol aducea simțul exactității matematice”.

Horia-Dumitru Oprea

solascriptura.ro