Gândul de dimineaţă – 3 martie 2016

Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.

 ( Evrei 12:6 )

Generalul Constantin M. Coandă, tatăl savantului Henri Coandă, purtător a 58 de medalii, ordine și distincții pentru faptele sale în slujba țării, a participat la Războiul de Independență ca sublocotenent de artilerie. În lucrarea „Convorbiri cu Henri Coandă”, reputatul savant a făcut cunoscută o întâmplare mai puțin obișnuită în legătură cu Alexandru Averescu și tatăl său.

În armata română exista un sergent de trupă care desfășura, în paralel cu operațiunile generale, un război pe cont propriu în care antrena adepți. Chiar dacă incursiunile sale în dispozitivul otoman s-au soldat cu succese de răsunet și servicii mari aduse armatei române, aceste puteau periclita operațiunile de ansamblu și viața participanților, constituind acte de indisciplină militară.

Constantin Coandă a fost desemnat să ancheteze cazul. După cercetări minuțioase, a înaintat raportul, pe care comandamentul și l-a însușit întocmai, în care propunea ca sergentul de trupă Averescu Alexandru, pentru actele sale de indisciplină, să fie pedepsit cu zece zile de arest, iar pentru faptele sale de bravură să fie decorat cu „Virtutea Militară” și citat pe brigadă.

Episodul i-a împrietenit pe cei doi bravi ostași și fostul sergent de trupă a continuat să-l respecte pe Coandă, chiar și atunci când a devenit superiorul acestuia în ierarhia militară, mareșal al armatei române.

Străjer în calea furtunilor – Magazin al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”