Gândul de dimineaţă – 3 ianuarie 2017

Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

( 1 Corinteni 1:27 )

Schimbarea atitudinii lumii faţă de oamenii cu dizabilităţi – aceasta este, în esenţă, misiunea istorică a Jocurilor Paralimpice. O misiune pe care, cu fiecare ediţie, organizatorii o împlinesc și chiar o depășesc în moduri efectiv neașteptate.

„Generaţia 2016 a alergat mai repede, a sărit mai sus și a terminat cursa mai în forţă decât predecesoarele ei”, scria The Economist. „Paralimpicii au stabilit recorduri noi într-o șesime dintre evenimentele de înot și aproape într-un sfert din disciplinele atletice.” Și mai surprinzător a fost când, în proba de la clasa T13 (deficienţe de vedere) de la 1.500 metri, bărbaţi, primii patru clasaţi au scos timpi mai buni decât campionul Matthew Cetrowitz, care a luat aurul anul acesta la JO. Dacă americanul Cetrowitz alergase cei 1.500 de metri în 3 minute și 50 de secunde, algerianul Abdellatif Baka a câștigat titlul paralimpic în 3:48.29 și glumea spunând: „Îmi pare rău că nu am putut concura în august”.

Înotătorul Daniel Dias a adunat în competiţia de anul acesta 9 medalii, dintre care 4 de aur, cumulând pe parcursul carierei sale nu mai puţin de 24 de medalii – mai multe decât oricare alt înotător paralimpic. Ba mai mult încă, odată ce Michael Phelps s-a retras, cu cele 28 de medalii ale lui, este foarte posibil ca Dias, care ar mai putea participa la o serie a Jocurilor Paralimpice, să îl întreacă.

Tatyana Mc Fadden, sportiva care s-a născut paralizată de la mijloc în jos și a crescut într-un orfelinat din Rusia, își propusese să ia aurul la toate cele șapte competiţii pentru femei. A reușit să iasă pe primul loc în categoria T54 la 400 metri, 800 metri, 1.500 metri și 5.000 metri și a luat argintul la 100 metri și maraton.