Gândul de dimineaţă – 3 ianuarie 2016

Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

( Exod 20:16 )

Un ţigan avea odată o iapă. Şi, nemaiavând ce mânca nici el, nici iapa, vru să o schimbe pe bani. Mergând la obor, întâlni un geambaş şi-i zise:

– Mă nene geambaş, aşa te rog, pune şi tu o vorbă bună pentru iapa mea când s-o arăta vreun muşteriu, că te cinstesc eu.

– Da’ de ce vrei să-ţi vinzi iapa?

– Păi vezi, îmi trebuie parale.

– Are vreun nărav iapa ta, omule?

– N-are, nene geambaş, niciun nărav. N-are, iaca, îţi spun drept.

Nu trecu mult şi muşteriu se şi arătă. Atunci geambaşul începu a lăuda iapa țiganului, zicând:

– Ia, măi creştine, iapa şi nu te căi. N-are niciun nărav. La călărie merge ca un armăsar, la căruţă e vrednică nevoie mare. Nu te-ar lăsa înămolit o dată cu capul. Trage, uite, şi mai şi decât doi telegari. Dacă se întâmplă să se înţepenească căruţa în vreun noroi mare, apoi atunci să vezi minune! Trage, trage, de să-şi rupă inima şi acolo tot nu te lasă. Iar dacă, din păcate, s-ar întâmpla, trăgând, să-şi rupă şleaurile ori hulubele, se întoarce şi trage şi cu dinţii şi în noroi tot nu te lasă…

– Ia stai, mă nene geambaşule, îi tăie vorba ţiganul; dacă e aşa precum spui, apoi nu-mi mai vând iapa.

solascriptura.ro