Gândul de dimineaţă – 29 noiembrie 2015

Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte.

( Apocalipsa 22:4-5 )

Mihail Kogălniceanu, aflând despre moartea lui Ion Brătianu, vechiului său tovarăş de luptă, a telegrafiat văduvei:

„Bolnav eu însumi, nu pot decât să plâng, căci n-am nici măcar putinţa de a alerga la Florica spre a-mi lua rămas bun de la acela cu care am lucrat, o jumătate de veac, de aproape şi de departe; nu pot să vă dau altă mângâiere decât aceea care constă pentru dumneata de a purta numele celui dintâi cetăţean al României. Dreptatea posterităţii începe cu ziua de azi pentru Ion Brătianu. Oamenii zilei, mari sau mici, pot fi ingraţi cu dânsul, însă istoria, istoria nepărtinitoare, ea care purcede din mintea şi din inima naţiunii întregi, va păstra cu litere de aur amintirea aceluia care şi-a pus numele în fruntea tuturor marilor fapte naţionale şi politice a renaşterii României; acest nume este acela al lui Ion Brătianu şi dumneata eşti ilustra lui văduvă. Căutaţivă mângâierea în acest nume nepieritor şi în lacrimile unei naţiuni întregi care curg astăzi alături de lacrimile voastre”.

Bucureştii de altă dată – Constantin Bacalbaşa

solascriptura.ro