Gândul de dimineaţă – 29 mai 2016

Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.

( Isaia 2:4 )

Uitarea este umană. În exces însă, poate duce la indiferență şi la ignorarea dramelor celor din jur. Este nevoie, câteodată, de o tragedie pentru ca ființa umană să fie trezită din reverie.

Fareed Shawky avea doar 9 ani când a cunoscut pe propria piele ce înseamnă confruntarea cu ororile războiului. O lecție amară pentru un biet copil, aflat încă la vârsta jocului. Tocmai ieşise afară cu câțiva prieteni. A fost o alegere fatală, fiind secerat de schijele unui atac cu rachete, deja o parte a normalității care caracterizează conflictul civil din Yemen, un spațiu uitat, ignorat de opinia publică. A fost nevoie de videoclipul unui reporter pentru ca memoria oamenilor să fie reactivată.

„Nu mă îngropaţi”, spune micuţul Fareed printre lacrimi. Ştie deja ce înseamnă moartea. A văzut-o de mai multe ori în lungul război civil. Ştie şi că oamenii care mor sunt îngropați. Aflat întâmplător în spital, fotograful din Yemen, Ahmed Basha, a devenit fără voia sa martor al dorinței lui Fareed şi al expresiei de teamă care i se putea citi pe față. A filmat momentul fără să îşi imagineze ce va urma. „Am crezut că a fost doar rănit”, a povestit fotograful.

Din nefericire, câteva zile mai târziu, Fareed a murit. Rănile pe care le avea la cap au fost prea adânci. Copilul a fost îngropat, în grabă, într-un cimitir de familie. Atunci când ziaristul a aflat de moartea băieţelului, a început să caute printre înregistrările sale. A găsit povestea micuţului, pe care a dorit să o facă publică.

Filmuleţul a devenit rapid viral pe reţelele de socializare şi a readus în primplan războiul din Yemen. „Este războiul pe care lumea l-a uitat. Fareed ne aminteşte de această catastrofă umanitară”, au declarat activiştii pentru drepturile omului.