Gândul de dimineaţă – 29 februarie 2016

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari.

 ( Luca 16:10 )

Booker T. Washington a fost acela care i-a ridicat pe foștii sclavi negri americani din starea lor de degradare la o frumoasă stare de înflorire. El își povestește viața în felul următor: „M-am născut sclav la o plantație din ținutul Franklin, Virginia. Viața mea a început în împrejurimi cât se poate de nenorocite, triste și descurajatoare.”

Pentru a se înscrie la Institutul Normal și Agricol din Hampton, a parcurs pe jos un drum lung de 500 de mile (800 km). Când în sfârșit a ajuns acolo, avea 50 de cenți în buzunar, cu ajutorul cărora să-și facă educația. „Îndată ce am ajuns pe teritoriul Institutului,” povestește el, „m-am  prezentat directoarei, cerând să fiu înscris. Pentru că de multă vreme nu mai mâncasem hrană cum se cade, nu mă îmbăiasem și nu-mi schimbasem hainele, îmi dădeam seama că n-aveam de ce s-o învinuiesc dacă m-ar lua drept o haimana și un pierde-vară. După câteva ore, directoarea îmi zice: „Camera de studiu alăturată are nevoie de curățenie. Ia mătura și apucă-te de treabă.” Ca un fulger mi-a trecut prin minte gândul că acesta era prilejul. Am măturat camera de trei ori; am luat apoi o cârpă și am șters praful de patru ori. Toată lemnăria care acoperea pereții, băncile, masa și catedra, toate au fost șterse de patru ori cu cârpa. După ce am terminat, i-am raportat directoarei. Ea a mers în cameră și a cercetat podeaua și colțurile ascunse; apoi și-a luat batista și a frecat cu ea lemnăria de pe perete, masa și băncile. Când a văzut că nu găsește niciun pic de noroi pe podea și nici o fărâmă de praf pe vreo mobilă oarecare, a spus domol: „Sper că vei fi primit în instituția noastră” Eram cel mai fericit suflet de pe pământ. Măturarea acelei camere a fost examenul meu de intrare în colegiu.”

Vieți de oameni – D. Florea