Gândul de dimineaţă – 27 ianuarie 2017

Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui.

( Isaia 58:1 )

Nadia Murad Basef (23 de ani), o tânără refugiată aparţinând comunităţii yazidite, a fost distinsă cu Premiul „Vaclav Havel” pentru Drepturile Omului.

În august 2014, atunci când gruparea Stat Islamic a atacat pentru prima dată comunitatea yazidită din nordul Irakului, Nadia Murad s-a aflat printre cele 3.000 de fete şi femei tinere care au fost separate de bărbaţii din familiile şi comunitatea lor şi vândute ca sclave. Despărţită de tatăl şi de fraţii ei, Nadia a putut vedea, de la al doilea etaj al şcolii în care fusese sechestrată, cum membrii SI îi ucideau pe bărbaţi. Știa că şase dintre fraţii ei fuseseră deja ucişi şi că trei reuşiseră să scape. Nu mai ştia nimic despre tatăl ei.

La scurt timp, a fost despărţită şi de mama ei, care a fost trimisă nu se ştie unde, împreună cu alte femei în vârstă. Celelalte ostatice au fost transportate din şcoala locală în Mosul, aflat sub ocupaţia SI. Acolo au fost împărţite, ca nişte obiecte, între membrii grupării, care le-au batjocorit şi le-au bătut, apoi le-au vândut mai departe.

Deşi ştia că nu are şanse să fugă, Nadia a încercat totuşi de două ori să evadeze. Prima dată a fost prinsă de „stăpânul” ei şi bătută. A doua oară, o familie de musulmani care nu avea nicio legătură cu SI a ajutat-o să scape, oferindu-i o abaya neagră (veşmânt islamic) şi o carte de identitate musulmană. Tot această familie a ajutat-o şi să ajungă la graniţa irakiană şi să poată fugi în Germania.

Aducând înaintea comunităţii internaţionale situaţia cruntă a etniei pe care o reprezintă, Nadia a fost aplaudată de participanţii la Consiliul de Securitate al ONU, lucru despre care preşedintele consiliului a atras atenţia că nu se întâmplă niciodată în cadrul unor astfel de sesiuni.