Gândul de dimineaţă – 27 decembrie 2016

Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.»

( Isaia 57:15 )

Viaţa lui Mahatma Gandi a fost atinsă de Hristos şi profund influenţată de Evanghelie. El a spus odată: „Eu am devenit creştin, nu numai m-am numit «creştin»!”

Gandi nu s-a mulţumit doar să poarte un nume sau să îndeplinească un ceremonial. N-a condus masele ca un prelat, având o autoritate şi o poziţie mai înaltă decât a lor. El s-a identificat cu cei din neamul său şi a fost în mijlocul lor în toate circumstanţele.

Cei mai mulţi conducători ai Indiei s-au considerat a fi din casta superioară şi au stat departe de masele largi ale populaţiei din castele inferioare. Gandi n-a lăsat pe nimeni să fie mai prejos ca el, ci i-a apreciat şi i-a ajutat pe toţi. Dacă unii dintre conducătorii Indiei îi considerau pe cei din castele inferioare de neatins, ca şi cum s-ar îmbolnăvi de lepră, Gandi a stat tot timpul cu ei, redându-le demnitatea şi o nouă identitate. El îi numea pe cei din pătura cea mai de jos a societăţii „harijans”, adică „oameni ai lui Dumnezeu”.