Gândul de dimineaţă – 27 aprilie 2016

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

 ( Matei 13:44 )

Dacă în unele din marile capitale ale lumii oamenii trăiesc în subteran din cauza sărăciei, într-un oraş din Australia, 80% din populație locuieşte sub pământ din proprie inițiativă. Oamenii şi-au dezvoltat acolo un fel de al doilea oraş.

Este vorba despre Coober Pedy, un nume inspirat după termenul local „kupa-piti”, care înseamnă „gaura săpată de omul alb”. Oraşul mai este supranumit şi „Capitala Mondială a Opalului”, datorită zăcămintelor de opal, fiind principalul furnizor de astfel de pietre semiprețioase.

În subteran se află peste 1500 de locuințe, conectate printr-o rețea de tuneluri. Localnicii au „construit” chiar şi magazine, baruri, biserici şi chiar hoteluri, care reprezintă, acum, atracții turistice. Oamenii spun că amplasarea le oferă căldură pe timp de iarnă, dar şi răcoare în timpul verii. Deşi locuințele nu au ferestre, căminele, aflate la o adâncime de 3–7 metri sub pământ, sunt dotate cu un sistem natural de ventilație, care funcționează prin tuneluri săpate până sus, la suprafață. Totuşi, localnicii trebuie să îşi construiască băile şi bucătăriile la suprafață, întrucât nu există un sistem de canalizare în subteran. Chiar şi-aşa, beneficiile unui astfel de trai nu sunt puține. Nu numai că nu trebuie să plătească nimic pentru încălzire sau ventilare, dar dacă doresc să îşi mărească locuințele, oamenii trebuie doar să sape.

Coober Pedy este un oraş secetos, cu un climat specific deşertului, motiv pentru care, în anotimpul fierbinte, oamenii preferă să iasă din subteran numai noaptea, atunci când atmosfera se mai răcoreşte în lipsa soarelui. Nici atunci când nu existau locuințe, oamenii nu prea ieşeau la suprafață. Când oraşul era populat numai de mineri, aceştia preferau să rămână în mine, la adăpost de razele soarelui arzător.