Gândul de dimineaţă – 26 noiembrie 2015

Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă.»

( 1 Corinteni 15:52,54)

Grecii antici au atins un adevăr universal în mitul Aurorei şi al lui Titon. După cum spune legenda, zeiţa s-a îndrăgostit de un om frumos pe nume Titon. Ştiind că, în timp, trebuia să-l piardă, ea a mers la Zeus şi l-a implorat să-i dea lui Titon nemurirea, dar n-a specificat că îl dorea nemuritor tânăr. Cererea i-a fost îndeplinită şi cuplul a trăit fericit mulţi ani.

Greşeala Aurorei a fost în timp evidentă. Titon a început să sufere urmările trecerii timpului. El a îmbătrânit din ce în ce mai mult. Fiindu-i milă de el, Aurora a pledat pe lângă Zeus să-l lase să plece. Dar darurile zeilor, odată oferite, nu mai pot fi luate înapoi. Tot ce a putut face Zeus a fost să-l transforme pe Titon într-un greiere, cu care deja începuse să semene.

Grecii aveau dreptate. Nemurirea în contextul uman decăzut este un dezastru.

solascriptura.ro