Gândul de dimineaţă – 25 ianuarie 2016

Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge. Isus i-a răspuns: «Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul. »

 ( Matei 8:19-20)

Un oscior scăpat de un corb pe gheaţă sau mirosul de mâncare din cortul unui vânător, de la un kilometru depărtare, şi o mică umbră albă va apărea imediat să cerceteze – o vulpe polară.

Lângă Golful Hudson, năsucul curios al unei vulpi se iveşte de după o creastă ascuţită de gheaţă. „E cea mai prietenoasă şi încrezătoare dintre vulpile nordamericane, deşi e caracterizată drept… «obraznică»”, scria naturalistul Barry Lopez.

Iarna, aceste vulpi mici, aproape delicate, străbat suprafeţe uriaşe, căutând rozătoare sau stârvuri de mamifere. Unele parcurg peste 1.000 km pe banchiză, la geruri de -400C.

Aceste vulpi sunt „echipate” cu urechi mici, boturi scurte şi blană deasă, ca să reducă pierderile de căldură. Picioarele le sunt acoperite cu blană, ca ale iepurilor – de unde şi denumirea lor ştiinţifică, Alopex Lagopus – „vulpea cu labe de iepure”.

Pe măsură ce florile iau locul gheţurilor şi al zăpezii, puii de vulpe ies din vizuine în iulie. Numărul lemingilor are un impact uriaş asupra micuţilor. În 2002, când populaţia de lemingi s-a prăbuşit în mare parte a Canadei, fotograful Rosing a găsit doi pui somnoroşi într-una din cele doar şapte vizuine de pe Insula Victoria, din Canada arctică. În anul următor, când lemingii erau din belşug, „vizuina avea 13 pui”, spune Rosing, „şi era plină de resturi de lemingi şi păsări”.

În anii cu mulţi lemingi, o femelă poate naşte până la 20 de pui şi populaţia arctică locală de vulpi polare explodează. Când numărul de lemingi scade, multe vulpi polare fac foamea în timpul iernii şi aduc pe lume mai puţini pui.

National Geographic

solascriptura.ro