Gândul de dimineaţă – 24 decembrie 2015

Eu, Domnul… Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

( Isaia 42:6-7 )

Plantele tropicale și iarba verde acoperă acum locul renumitului lagăr de concentrare de la Los Banos, la sud de Manila, în Filipine. Ca într-un efort de a extermina ultimele amintiri ale acelei zile nenorocite din cel de-al doilea război mondial, târâtoarele încearcă să acopere ce a mai rămas din acele bunkere de ciment, japoneze, și să le amestece cu terasamentul vechilor drumuri. Aici, americanii și filipinezii, misionari și oameni de afaceri, au împărtășit privațiunile închisorii. Niciodată nu știau, de la o zi la alta, cât mai aveau de trăit sau dacă vor muri de foame sau împușcați.

Ziua eliberării a început pe 23 februarie 1945. Fermecați, internii (majoritatea la limita exterminării) stăteau în fața bărăcilor și-l priveau pe generalul MacArthur cum începe campania de salvare. Chiar și azi, vizitatorul este mișcat când privește din câmpul acum deschis spre acele coline. Peste ele au zburat 9 avioane americane și au debarcat primele trupe de parașutiști. Când au realizat ce se întâmplă, prizonierii s-au refugiat sub paturi, în timp ce americanii și japonezii se luptau. Și atunci, încă sub foc, americanii i-au transportat în tancuri spre ruinele fumegânde ale Manillei.

Eliberarea lagărului de concentrare de la Los Banos a devenit o istorie valoroasă.

solascriptura.ro