Gândul de dimineaţă – 23 octombrie 2016

Cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

( Apocalipsa 12:14 )

S-a născut în satul Comăneşti, județul Suceava. A rămas fără mamă la vârsta de 4 ani şi a crescut-o bunica. De mică şi-a dorit să zboare şi… pe 13 martie 2009 devenea prima femeie pilot de supersonic din România, la Baza 95 din Bacău. „Eram foarte fericită. Îmi aduc aminte perfect momentul decolării. Până atunci aveam puține emoții pentru că nu ştiam dacă este o meserie care chiar mi se potriveşte, dacă sunt făcută pentru asta. Până nu am zburat, nu ştiam exact ce înseamnă. Poți să îți doreşti şi să nu fi bun, dar mi-am dat seama, după primul zbor, că nu are rost să îmi fac griji”, a declarat Simona Maierean. Primul său zbor cu un supersonic a durat o oră şi s-a înălțat la peste 10.000 de metri.

A avut o copilărie simplă şi şi-a dorit să ajungă la Academia forţelor aeriene „Henri Coandă” din Braşov, la care s-a şi înscris, dând examen pe 13 locuri. A urmat cursurile academiei şi a absolvit ca şefă de promoţie. A continuat specializarea la Școala de Aplicație de la Bobocu, unde vacanțele de vară le petrecea pe aerodrom. Acolo a învățat să zboare prima dată cu un avion uşor, de tip IAK-52.

A ales să zboare dintr-un imbold; era un copil care venea de la țară, dar asta nu a oprit-o, aşa că şi-a dus la bun sfârşit visul. La cei 31 de ani, Simona are deja un palmares bogat în ce priveşte aparatele de zbor. În prezent a trecut de la aparatul de luptă Mig 21 Lancer, la avionul Spartan.

Agerpres