Gândul de dimineaţă – 23 noiembrie 2015

Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.

( Proverbe 13:11)

Puţini sunt oamenii care să locuiască în ţările civilizate şi să nu fi auzit pronunţându-se numele lui Henry Ford. Nu există oraş unde să nu vezi trecând pe stradă maşini care-i poarte numele sau magazine înţesate de accesorii produse de fabricile lui. S-a numărat printre cei mai bogaţi oameni din lume. Dar Ford nu se impune atât prin averea pe care a obţinut-o, cât prin forţa de muncă şi curajul pe care l-a arătat în realizările lui, care l-au ridicat din comun în fruntea întreprinderilor sale grandioase. Fără să fie moştenitorul vreunui milionar, fără să trăiască în condiţii de viaţă excepţionale şi fără să fie împins de nimeni, Ford este şi astăzi un exemplu în calea progresului şi o asigurare că succesul este al celui care se străduieşte.

S-a născut la 30 iulie 1863, la Dearborn, în Michigan, ca fiu de fermier, într-o casă care astăzi face parte din proprietatea sa. De copil s-a simţit atras spre mecanică, drum pe care avea să-l urmeze în viaţa sa de mai târziu şi în care avea să-şi consume marea lui energie.

Ceea ce l-a caracterizat în toată activitatea lui a fost îmbunătăţirea felului producţiei. Chiar din timpul copilăriei şi-a dat seama că atât tatăl său, cât şi ceilalţi fermieri recoltau prea puţin faţă de munca pe care o depuneau, şi aceasta din cauza mijloacelor de care se foloseau, şi că ar fi putut mări enorm producţia dacă ar fi perfecţionat uneltele şi felul de a munci. Acest lucru a devenit la el un principiu, o dogmă pe care a aplicat-o cu succes în întreprinderile sale. Lucrul obişnuit nu-i plăcea. Îl atrăgea numai ceea ce îi dădea mult de lucru.

Vieţi de oameni

solascriptura.ro