Gândul de dimineaţă – 23 august 2016

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.

( Coloseni 3:23 )

A fost odată un biet lustragiu care îşi câştiga existenţa lustruind pantofii domnilor care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Lustragiul era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist – într-un cuvânt era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel, aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit.

Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou care l-a întrebat prietenos:

– Ce faci aici? Ce-i cu tine aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară care e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi? Dacă ai un dram de minte, îţi iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ştiu ce vorbesc!

Lustragiul rămase pe gânduri. Poate că într-adevăr niciunul dintre clienţii lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele…

Aşa că lustragiul a început să ia măsuri ca să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi de mai proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client, după cum se spune… „Time is money!” (Timpul înseamnă bani!). A început să socializeze mai puţin cu aceştia – criza e criză, nu mai e timp de „smalltalk” (discuţii uşoare).

Devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuială. Aşa că, încetul cu încetul clienţii cei mai fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească, iar lustragiul, cu fiecare client pierdut, era mulţumit, într-un fel, că domnul cel binevoitor a avut dreptate. „Ce m-aş fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară…”