Gândul de dimineaţă – 21 septembrie 2015

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

( Psalmul 42:5 )

Pe 30 martie 1852, Anna Cornelia van Gogh a născut un băieţel pe care l-a botezat Vincent van Gogh, care a murit la puţin timp după aceea. Exact peste un an, pe 30 martie 1853, ea a născut un alt băiat pe care l-a botezat tot Vincent şi care a supravieţuit. Până când a fost trimis la internat, la vârsta de 11 ani, Van Gogh a văzut mormântul fratelui mort cel puţin odată pe săptămână, atunci când mergea la biserica reformată din Zundert, unde tatăl său era preot. Piatra funerară purta propriul său nume, Vincent van Gogh, lucru care, cu siguranţă, l-a afectat destul de mult pe băiat.

Naşterea lui Vincent nu a fost o bucurie pentru mama lui, deoarece încă îşi jelea primul născut. „Copilăria mea a fost tristă, rece şi săracă”, scria van Gogh.

De fapt, doamna van Gogh nu era o mamă cu mult mai bună pentru ceilalţi copii ai ei. Fratele lui Vincent, Theo, suferea de depresie şi avea des atacuri de panică. Sora sa Wilhelmine era schizofrenică şi a fost închisă într-un spital de boli mintale unde a stat până la moartea sa în 1941. Cornelis, fratele mai mic, s-a sinucis în Africa de Sud la vârsta de 33 de ani.

solascriptura.ro