Gândul de dimineaţă – 21 octombrie 2015
Dar cea mai mare dintre ele este dragostea
( 1 Corinteni 13:13 )
27 ianuarie 1945 putea fi o zi oarecare, dar a intrat în istorie. A fost ziua în care bucuria și dramatismul s-au împletit în culori greu de descris. Eliberare, dar și oroare, în egală măsură. De atunci au trecut 7 decenii, dar omenirea continuă să rămână mută în fața aceleiași întrebări chinuitoare: Cum a fost posibil?
Auschwitzul rămâne emblema răului absolut. O adevărată uzină a morții, o fabrică în care dezumanizarea a atins cote imposibil de imaginat, o creație a unor minți de neînțeles, lagărul de pe teritoriul Poloniei continuă să impresioneze vizitatorii și să creeze mediul pentru reflecții profunde despre bine și rău, despre viață și moarte.
Totuși, din colțul întunecat al ”fabricii morții”, vin și speranțele. Acolo s-au înfiripat povești de dragoste și s-a exprimat iubirea dusă până la sacrificiu. Părinți care au ales să moară împreună cu copii lor, copii care și-au protejat părinții, soți care s-au încăpățânat să trăiască pentru a-i revedea pe cei dragi sau frânturi ale unei alte lumi, una pe care cunoscutul psihiatru Viktor Frankl a analizat-o în toată profunzimea sa. Nu există decât o opțiune: exprimarea iubirii depline care poate neutraliza răul absolut. ”Dragostea este ultimul și cel mai înalt țel la care omul poate să aspire”, a scris psihiatrul austriac, el însuși un supraviețuitor al lagărului.
La același lucru se referea și președintele Barak Obama cu ocazia comemorării Holocaustului din 2009, făcând trimitere la cei care și-au păstrat intactă umanitatea, intervenind pentru salvarea evreilor vânați de către autorități. În opinia lui, ”niciunul nu s-a născut ca salvator s-au ca ucigaș, acestea sunt alegerile pe care fiecare le facem în viață. Însă salvatorii ne învață că trebuie să avem curajul de a acorda atenție acelei mici voci din interiorul nostru.” Iar aici nu este vorba doar de curaj, ci de ingredientul care îi permite umanității să rămână intactă pe o planetă tulburată de rău.
Este iubirea care a umanizat dezumanizarea.
solascriptura.ro
Lasă un răspuns