Gândul de dimineaţă – 2 septembrie 2016

Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!»

( Ieremia 17:5 )

La 1 ianuarie 1934, Hitler îi trimitea lui Ernst Rohm, căpetenia formaţiilor S.A. (batalioane de asalt naziste), o lungă scrisoare care se termina cu următoarele declaraţii patetice de recunoştinţă, afecţiune şi amiciţie:

„La capătul primului an al marii prefaceri naţional-socialiste, mă simt dator să-ţi mulţumesc, dragul meu Ernst, pentru nepreţuitele servicii pe care le-ai adus mişcării şi să te asigur că sunt recunoscător destinului pentru că mi-a îngăduit să am oameni ca tine printre prietenii şi colaboratorii mei.

Cu sinceră prietenie şi întreaga mea recunoştinţă.”

Exact şase luni mai târziu, la 1 iulie, Rohm era împuşcat, din ordinul lui Hitler, într-o celulă a închisorii Stadelheim din München. Era cel mai de seamă episod dintr-o sângeroasă răfuială care a rămas cunoscută în istoria celui de-al III-lea Reich sub numele de „Noaptea cuţitelor lungi”.

Magazin istoric