Gândul de dimineaţă – 19 mai 2016

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

( 1 Petru 5:8 )

Aceasta este povestea lui Terri Roberts, femeia al cărei fiu a intrat într-o şcoală Amish cu un arsenal întreg de arme, a baricadat ferestrele şi uşile, a legat şi împuşcat 10 fetițe, de 6 până la 13 ani, şi apoi s-a sinucis. Cinci dintre copii au murit.

„Nu-mi mai amintesc decât că am căzut la pământ, cu genunchii la piept, urlând, la auzirea acestei veşti. Mai târziu s-a instalat furia, amestecată cu durere. «Unde ai fost, Dumnezeule?» m-am trezit strigând în capul meu. «Cum ai putut să permiți să se întâmple aşa ceva?» Nu înțelegeam cum a putut Charlie să îşi lase copiii fără tată, să înfrunte ruşinea şi oroarea. Şi familiile Amish, atât de blânde… ce beznă l-a posedat într-atât pe Charlie încât să vrea să omoare nişte fetițe la fel de prețioase precum ale lui?

Cum stăteam noi – eu şi soţul meu Chuck – şi plângeam, m-am uitat pe fereastră şi am zărit silueta voinică a unui bărbat îmbrăcat în negru. Era vecinul nostru Henry Stolzfoos, pe care îl cunoşteam de ani de zile şi care este Amish. Ştiam că Henry avea prieteni şi rude ale căror fiice au murit în acea şcoală, de mâna fiului nostru. La fel ca întreaga comunitate Amish, avea toate motivele să ne urască.

Însă de cum am deschis uşa, am văzut că Henry nu era furios. Din contră, fața lui radia milă. S-a îndreptat către soţul meu şi a pus o mână pe umărul lui: «Roberts, te iubim. N-ai făcut tu asta. Nu trebuie să te învinovățeşti.» Timp de o oră, Henry a stat lângă soțul meu, consolându-l şi spunându-i că îl iubeşte şi că îl iartă. Chuck spunea în continuu că trebuie să ne mutăm departe de oamenii cărora Charlie le-a făcut rău. Dar Henry l-a asigurat că nu aveam niciun motiv să ne mutăm. Comunitatea Amish nu considera familia noastră responsabilă pentru acțiunile lui Charlie. «Eu cred că diavolul s-a folosit de băiatul vostru», a spus Henry.”