Gândul de dimineaţă – 19 decembrie 2015

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

( Luca 6:40 )

Marele chimist şi binefăcător al omenirii Louis Pasteur (1822-1895) nu arăta ca un copil minune. Deşi era atent la ore, îi plăcea în vacanţă să umble hoinar cu camarazii lui şi să meargă la pescuit. Dar îngrijirile mamei şi sfaturile tatălui au făcut din el un elev bun. În 1842 a trecut bacalaureatul în litere şi pe cel în ştiinţe, având calificativul „mediocru” la chimie. Admis la Şcoala Normală din Paris, în 1843, sub lumina maeştrilor săi – Dumas, Delafasse şi Biot – se va desfăşura activitatea originală a lui Pasteur care avea să revoluţioneze cristalografia, biologia şi patologia.

În afară de greutăţile de neînlăturat ale cercetărilor ştiinţifice, Pasteur a avut mult de luptat cu ignoranţa opiniei publice, cu indiferenţa autorităţilor administrative, dar le-a învins pe toate graţie ardoarei lui ştiinţifice care nu cunoştea nicio piedică.

Întotdeauna Pasteur a îndemnat generaţiile tinere la muncă şi cercetări ştiinţifice. „Oricare ar fi cariera pe care o îmbrăţişaţi”, spunea el, „să aveţi totdeauna un scop măreţ. Să aveţi cultul oamenilor mari şi al lucrărilor mari. Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiiţific, ideal patriotic, ideal al virtuţilor evanghelice! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară… Oricât de mult sau de puţin să fi fost înlesnite de soartă ostenenile voastre, trebuie, când vă apropiaţi de un ţel înalt, să aveţi dreptul să spuneţi: «Am făcut ce am putut!».”

Vieţi de oameni

solascriptura.ro