Gândul de dimineaţă – 19 aprilie 2016

Avraam a pus locului aceluia numele: «Domnul va purta de grijă.» De aceea se zice şi azi: «La muntele unde Domnul va purta de grijă.»

 ( Geneza 22:14 )

Deasupra intrării primei clădiri construite la Colegiul Bethune-Cookman, din Daytona Beach, se află cuvintele „Faith Hall” – Amfiteatrul credinţei. Inscripţia nu este decât o prescurtare a luptei duse de Mary McLeod Bethune pentru a dobândi dreptul tinerilor de culoare din sudul Statelor Unite de a urma şcoala. Având în buzunar numai 1,65 dolari, ea şi-a întemeiat şcoala într-o căsuţă împrumutată, cu doar 4 camere. În prima clasă care a existat s-au înscris numai 5 fetiţe şi un băieţel – propriul său fiu. Doamna Bethune nu avea mijloace cu care să-şi continue munca. Pur şi simplu nu avea de niciunele. „Făceam focul cu lemne”, povesteşte ea, „iar aşchiile pe jumătate carbonizate le foloseam drept creioane; drept cerneală foloseam suc de afine. Mă rugam de oricine să ne dea ba o mătură, ba o lampă, ba puţină pânză ca să îmbrac geamantanul ce-mi slujea drept catedră. Căutam prin groapa de gunoi a oraşului şi prin lăzile din spatele hotelurilor, adunând farfurii sparte, scaune rupte, bucăţi de pânză aruncate, piese vechi de mobilier. Pe toate le curăţam apoi şi le reparam. Aceasta făcea parte din educaţia pe care o dădeam în şcoală: să salvezi, să reclădeşti, să faci «cărămizi fără paie». Pe măsură ce părinţii au început să-şi lase copiii peste noapte, a trebuit să fac rost de paturi. Am folosit nişte saci în loc de saltele. Am cules muşchi din pădure, l-am uscat şi l-am conservat, folosindu-l apoi ca înlocuitor de umplutură pentru saltele.” De câte ori apăreau probleme sau diferite nevoi, şi copiii începeau să plângă, doamna Bethune spunea: „Fiţi pe pace, are Domnul grijă!” Credinţa ei a fost cea care a ajutat-o să întemeieze renumita sa şcoală.

Citește din Biblie istoria sacrificiului suprem (Geneza 22:1-19).