Gândul de dimineaţă – 15 februarie 2016

Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

 ( Proverbe 1:19 )

Doi urși mari se însoțiră,
Și-amândoi se chibzuiră
Să se ducă a vâna
După ce va înnopta.
Pleacă, dar, și pe-o vâlcică
Întâlnesc o ciută mică,
Și puind-o la mijloc
O înhață chiar pe loc.
Ciuta grasă cum s-o-mparță ?
Iat-atunci cuvânt de harță.
Fiecare vrea mai tot,
Pentru lacomul său bot.
Cu cumplită-nverșunare
Ei încep o luptă mare,
Încât luna ce-i privea
Spăimântată-ngălbenea.
Dar o vulpe iscusită,
Care stă în crâng dosită,
Sare iute, -ncetișor,
Și la ciuta binișor.
După multă luptă-n fine,
Urșii cad pe-ale vine,
Plini de sânge peste tot,
De la coadă pâna’n bot.
După ce se dezmețiră
Și ceva se liniștiră,
S-au întors și au văzut
C-a lor ciută-a dispărut.
După urma ce văzură,
Fapta vulpei cunoscură,
Și ziseră între ei:
– „O, cât suntem de mișei!
Adevăr că lăcomia
Pierde toată omenia.”

Doi urși și o vulpe – Gheorghe Sion

solascriptura.ro