Gândul de dimineaţă – 14 martie 2016

Omul resc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

 ( 1 Corinteni 2:14 )

În anul 1933, lui David Burpee, un celebru oricultor din Philadelphia, i-a venit ideea să dezvolte o specie de gălbenele care să gâdile plăcut nările în loc să le deranjeze. Știa că există un singur mod de a face acest lucru, și anume să descopere, ceea ce specialiștii numesc „o mutaţie genetică”, un exemplar de oare care, întâmplător, să nu aibă acest miros neplăcut, speci c gălbenelelor. Așa că a cerut seminţe de gălbenele din întreaga lume și a reușit să adune 640 de soiuri diferite, dar după ce le-a plantat, a constatat că toate miroseau urât. Într-un târziu, un misionar din îndepărtatul Tibet i-a trimis câteva seminţe de gălbenele care nu miroseau neplăcut, însă aveau o oare mică și pricăjită.

David Burpee a încrucișat acest soi cu una dintre numeroasele sale varietăţi și a plantat 35 de pogoane de pământ cu seminţele încrucișate. Când plantele începuseră să crească și să devină puternice, au angajat 200 de mirositori de ori care să găsească, pe această suprafaţă, o oare cu miros plăcut, cu ori mari și frumoase.

Aceștia au venit din toate colţurile ţării și s-au apucat de lucru. Nimănui nu i-a fost dat să vadă o priveliște mai nebunească, dar David Burpee știa ce face. În sfârșit, într-una din zile, unul dintre mirositorii de ori a venit alergând peste câmpul de ori la șeful de echipă. „Am găsit-o!”, strigă el. Șeful de echipă l-a urmat în locul în care muncitorul în psese un băţ în pământ. Cu siguranţă nu era nicio urmă de miros neplăcut.