Gândul de dimineaţă – 13 noiembrie 2016

Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.

( Proverbe 18:1 )

Timon – personaj grec semilegendar, prezentat de numeroşi scriitori antici ca întruchiparea mizantropiei. Se spune că a trăit în vremea lui Pericle şi că a nutrit o ură profundă pentru tot neamul omenesc.

Potrivit unei anecdote, într-o zi, pe când prânzea cu un atenian pe nume Apemantos, acesta i-a spus: „Ce plăcută-i masa noastră, Timon”. Iar Timon i-a replicat: „Ar fi, dacă n-ai fi tu!”.

Se mai spune că odată, pe când atenienii erau strânşi la adunare, Timon se urcă la tribună; datorită caracterului neaşteptat al împrejurării, se aşternu o linişte plină de aşteptare; atunci Timon spuse: „Atenieni, am şi eu o bucăţică de pământ pe care a crescut un smochin; de smochinul acesta s-au spânzurat o mulţime de cetăţeni. Cum am de gând să clădesc pe locul acela, am găsit de cuviinţă să anunţ lucrul în mod public, pentru ca, dacă mai sunt printre voi amatori, să apuce să se spânzure înainte ca smochinul să fie tăiat”.

În perfectă concordanţă cu personajul este şi anecdotica referitoare la moartea şi la mormântul lui Timon: „Când a murit, l-au înmormântat la Hales, lângă mare şi, cum o parte a promontoriului s-a surpat în mare şi valurile au înconjurat mormântul, niciun om nu mai putea să ajungă acolo şi nici să se apropie. Cei care se puteau apropia eventual de mormânt aveau ocazia să citească un epitaf sinistru: «Timon, duşmanul omenirii, e-aici. Trecătorule, pleacă! Poţi să mă blestemi de vrei, doar să te duci de aici»”.

Dicţionar de mitologie greacă şi romană – Anna Ferrari