Gândul de dimineaţă – 12 mai 2016

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

( Iacov 1:2,3 )

Unii dintre noi trebuie să înfruntăm vânturi puternice în fiecare zi a vieţii noastre. Alţii par să aibă avantajul unui vânt din spate. Din fragedă copilărie sunt cocoloşiţi şi protejaţi de părinţi iubitori. Se obişnuiesc într-atât de mult să fie mereu împinşi de la spate, încât nu mai pot rezista vânturilor din faţă, nici măcar unei adieri.

Puiul care este ajutat să iasă din găoace rareori supravieţuieşte după ce ajunge afară, într-o lume mare şi rece. Stejarul apărat de furtuni nu-şi înfige rădăcinile prea adânc în pământ. Sunteţi săraci? Sărăcia nu este neapărat un handicap. Continentul american a fost descoperit de un om care a trebuit să cerşească banii pentru a putea face călătoria peste oceanul necunoscut. Abraham Lincoln nu avea bani să-şi cumpere cărţi şi-şi făcea unele din temele la aritmetică scriind cu bucăţele de cărbune pe o bucată de scândură, la lumina pâlpâitoare a focului din cămin.

Shakespeare păzea caii nobililor care veneau la un teatru în Londra. Robert Burns şi-a început viaţa lucrând la câmp cu plugul, la o fermă. Martin Luther era fiul unui miner sărman şi cânta din uşă în uşă, cerşindu-şi bucata zilnică de pâine. Charles Dickens lipea etichete într-o fabrică de creme de ghete.

Hudson Maxim, marele inventator, nu a avut nici pălărie, nici pantofi, până a împlinit 13 ani. El mergea pe jos până la şcoală, în picioarele goale, chiar şi prin zăpadă. În copilărie, Einstein era subdezvoltat. Profesorii lui se săturaseră de el. Băiatul gândea greoi, era timid, cam prostuţ şi teribil de încet. Nimeni nu credea că va ieşi vreodată ceva bun din el.