Gândul de dimineaţă – 1 septembrie 2016

Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.

( Psalmi 91:15,16 )

Valea râului Hunza, aflat la graniţa dintre India şi Pakistan, este de multe ori numită şi „oaza tinereţii”. Oamenii din această regiune aproape nu se îmbolnăvesc niciodată şi arată mereu tineri, iar durata de viaţă ajunge până la 140 de ani.

Mulţi dintre locuitori trăiesc peste 100 de ani şi este considerat ceva normal. Oamenii din Hunza au fost descoperiţi de europeni în anul 1920 de către un doctor scoţian numit MakKarrison care a trăit o perioadă îndelungată alături de ei. Acesta le-a documentat viaţa şi a descoperit că secretul pentru longevitatea acestora este dieta lor. Scoţianul a descoperit că mănâncă puţină carne şi iau masa doar de două ori pe zi. În plus, înoată în apa îngheţată, iar o plimbare de 15-20 km este cât se poate de normală. Bircher detaliază felul în care trăieşte poporul din Hunza în cartea sa „Hunza-people who do not know disease” (Poporul Hunza – oamenii care nu cunosc boala):

– dieta e dominată de fructe şi legume;

– mănâncă multă hrană nepreparată, crudă;

– consumă foarte puţină sare;

– alcoolul şi dulciurile sunt consumate foarte rar.

În 1963, o echipă medicală franceză a mers într-o expediţie în Hunza şi au stabilit că speranţa medie de viaţă este de 120 ani. Mai mult, în 1977, în cadrul unui congres despre cancer, potrivit mai multor oameni de ştiinţă, în Hunza s-a constatat absenţa cancerului în orice formă.