Copilul si spiritualitatea

Copiii spirituali sunt mai fericiți și mai sănătoși

Când vine vorba despre copii și educația religioasă, pășim pe un teren minat. În mod special părinții care încearcă să își impună punctul de vedere se pot trezi că, de fapt, au mai făcut să explodeze o mină.

Persoanele publice participă și ele activ la această dispută, oferind sfaturi și lansând avertizări. Richard Dawkins pretinde că educarea copiilor într-o atmosferă religioasă este o formă de abuz, care le va marca în mod defavorabil viitorul, iar Bill Nyeeste convins că cine respinge evoluția respinge premisele unei percepții corecte asupra realității, motiv pentru care copiii nu ar trebui expuși creaționismului. Un studiu recent arată însă că tocmai latura spirituală este cea care poate da un start bun vieții copiilor.

„În ciuda faptului că de un deceniu ne dedicăm studiului fericirii și al beneficiilor psihologiei pozitive, există o epidemie de nefericire la copii și adolescenți. O nefericire severă chiar. Statisticile din ultimii 10 ani arată că dincolo de cei 20-25% de tineri cu depresii severe sunt alți 40% cu simptome de depresie la diverse niveluri, precum anxietate și abuz de substanțe”, scrie Lisa Miller, profesor la Universitatea Columbia și autoare. De fapt, se pare că tocmai copiii din familiile avute au cele mai mari rate de depresie, anxietate, abuz de substanțe și tendințe antisociale.

Miller pune asta pe seama a două elemente: faptul că cei mici cresc în medii din ce în ce mai narcisiste și că părinții fac educație prin recompensarea oricăror reușite. Aceste două aspecte duc la crearea „copiiilor performeri neechilibrați”, copii care simt că valoarea lor este fondată pe o abilitate sau pe o reușită. Acești copii simt că nu sunt cu nimic mai buni decât ultimul succes înregistrat și suferă chiar și atunci când au o nereușită insignifiantă. „Acolo unde dragostea e condiționată de performanță, copiii suferă”, spune Miller.

Există însă un antidot. Conform studiului pe care l-a realizat în cadrul Universității Columbia, studiu publicat în Journal of Religion and Health, atât fericirea, cât și persistența și determinarea copilului merg mână în mână cu spiritualitatea, definită ca o conexiune spirituală profundă, cu sentimentul existenței unei lumi sacre.

În 20 de ani de studierea a conexiunilor dintre depresie și spiritualitate la copii și tineri, Miller a ajuns la concluzia la care au ajuns și alți cercetători înainte, și anume că ne naștem cu o capacitate interioară pentru spiritualitate, la fel cum ne naștem cu abilitatea de a vorbi, citi și gândi. Însă pentru dezvoltarea fiecăreia dintre aceste capacități este nevoie de timp și de efort. Spiritualitatea poate fi cultivată la copii prin meditație, rugăciune, plimbări în natură și mai ales prin atitudinea părinților față de cei din jur și față de copii. În cultura excesiv de competitivă în care trăim, cu un sprijin slab pentru dezvoltarea spirituală, părinții ar trebui să depună un efort activ pentru a-i ajuta pe copii să dezvolte acest aspect al vieții și să nu se eschiveze în fața întrebărilor directe.

Pe baza studiilor acumulate în ultimul deceniu se pare să se fi ajuns la convingerea că spiritualitatea în diversele ei forme este o sursă de sănătate pentru adulți, dar și pentru copii. Pe lângă aceasta, studiul de față demonstrează și că acei copii care sunt spirituali sunt mai determinați, mai optimiști și au note mai mari decât ceilalți copii, că adolescenții care spun că au un simț al spiritualității puternic sunt cu 80% mai puțin expuși actelor sexuale neprotejate sau periculoase și cu 40% mai puțin expuși riscului de a consuma droguri. În final, o personalitate spirituală care include o relație personală directă cu „natura, o prezență universală sau o putere superioară” are o legătură directă cu bunăstarea fizică și recuperarea după boală sau depresie.

Sursa: semneletimpului.ro