Gândul de dimineaţă – 15 decembrie 2015

Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea. Eu sunt pentru pace, dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.

( Psalmul 120:6-7 )

„Speram să găsim ceva ajutor medical, dar nu era nimic, nici apă, nici mâncare. Credeam că a venit sfârșitul”, povestește Sunao Tsuboi, unul dintre puținii supraviețuitori ai atacului din dimineața zilei de 6 august 1945 asupra orașului japonez Hiroshima.

Sunao deține una dintre puținele fotografii realizate imediat după atacul ce a ucis pe loc între 60.000 și 80.000 de oameni. În următoarele luni, numărul decedaților s-a ridicat la 140.000. În fotografie, Sunao apare alături de mai multe persoane care stau cu spatele la cameră și se uită la dezastru din jur. Cei mai mulți aveau arsuri pe corp și copiilor li se turna ulei de gătit pe corp pentru a alina durerea. Sunao rămăsese fără bluză, cu pantalonii rupți și cu arsuri severe pe mâini, spate și cap.

Sunao a fost dus la spital, unde a petrecut o lună în comă. Când și-a revenit, războiul se încheiase și Japonia pierduse. De atunci, a mai fost spitalizat de 11 ori, inclusiv în 3 ocazii în care doctorii i-au spus că urmează să moară. Ia medicamente pentru diferite boli severe, inclusiv pentru două diagnostice de cancer. Cu toate acestea, supraviețuitorii atacului au trăit până la 80 și 90 de ani. La această vârstă însă, sunt prea obosiți pentru a-și spune povestea din nou și din nou.

„Cei ca mine își pierd puterea de a mai vorbi despre experiențele lor și de a continua să militeze împotriva armelor nucleare”, spune Sunao, care a călătorit în toată lumea pentru a avertiza împotriva folosirii acestora. Cu toate acestea, este  important ca mărturiile acestor supraviețuitori să nu moară odată cu ei, în special în contextul amenințător care vin de la Coreea de Nord și din Rusia.

solascriptura.ro