Gândul de dimineaţă – 7 decembrie 2015

Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

( Ieremia 4:32 )

Mihail Iurievici Lermontov ( 1814 – 1841 ) și-a prevăzut sfârșitul scriind, la 11 iunie 1831, „mă așteaptă un mormânt scăldat în sânge”.

Exilat de țar și bolnav fiind, s-a oprit în Piatigorsk, orășelul de la poalele munților Caucaz. Tot aici venea să se trateze un oarecare Martynov, un îmbogățit de pe urma comerțului cu vinuri. Era îmbrăcat fistichiu și într-o zi, Lermontov a compus niște versuri la adresa lui Martynov, pe care a avut imprudența de a i le citi. Martynov s-a supărat și l-a provocat la duel. Degeaba a încercat Lermontov să-i explice că totul n-a fost decât o glumă, arătându-se gata să-i ceară scuze oriunde ar cere-o Martynov. Zadarnic !

Ajungând la Tarhani, locul unde a avut loc duelul, Martynov îi spune lui Lermontov: „Trage! Trage!” Lermontov a tras, dar în aer, sperând că Martynov va reveni la sentimente mai bune și va reveni și el. Degeaba! Martynov n-a înțeles gestul mărinimos al lui Lermontov. A ochit și a tras drept în inimă. Moartea lui Lermontov s-a produs instantaneu.

Nu s-a respectat nici măcar regulamentul duelului, care prevedea că, în cazul în care adversarul nu consimte să tragă și el în aer, atunci cel care a tras primul să poată trage a doua oară în celălalt care refuză împăcarea. În asemenea situație, acest caz se poate considera un omor premeditat, iar Martynov un asasin.

Almanahul Luceafărul.

solascriptura.ro