Gândul de dimineaţă – 27 noiembrie 2015

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

( Psalmul 94:19)

Știi momentele acelea în care ești atât de trist, încât nu poți decât să reflectezi la tristețea ta și la cauza ei? Cercetătorii numesc acest proces, care are loc în cortexul prefrontal, „rumegare” și spun că poate duce la depresie și la alte boli mintale. Din fericire, au însă și o soluție.

Într-un studiu, un grup de cercetători de la Universitatea Stanford a testat dacă o plimbare în natură poate reduce procesul de „rumegare”, la 38 de persoane sănătoase. Cercetătorii au ales 38 de orășeni, gândindu-se că stresul cronic al experienței urbane ar rezulta inevitabil într-un proces de rumegare destul de intens.

După mai multe teste preliminare, jumătate dintre participanți au făcut o plimbare de 90 de minute într-un ținut aproape „sălbatic”, departe de oraș, în timp ce restul grupului s-a plimbat pe trotuarul unei străzi cu patru benzi și un trafic pe măsură. La sfârșit, cei care s-au plimbat în natură au avut o scădere semnificativă a activității în acea parte a cortexului prefrontal care regularizează emoțiile negative, în timp ce la celălalt grup nu s-a observat nicio schimbare.

Cercetătorii notează că o plimbare în parc sau petrecerea unui timp în grădină s-ar putea să nu aibă un efect la fel de puternic cu cel al unei plimbări în natură. Ce ar conta, de fapt, ar fi ca locul în care te plimbi să îți incite fantezia, să te facă să visezi cu ochii deschiși, ori să îți dea sentimentul că ești în vacanță, undeva departe, ori să îți dea sentimentul de apartenență, ca atunci când revezi un loc unde ți-ai petrecut anii frumoși ai copilăriei.

solascriptura.ro