Gândul de dimineaţă – 14 octombrie 2015

Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare.

( Iacov 1:19 )

Se spune că există cam trei trepte în capacitatea de a asculta şi de a înţelege: treapta „indiferenţei”, la care simţi că vorbele tale zboară pe lângă urechile celui ce te ascultă, treapta „simpatiei”, la care simţi că cel ce te ascultă reuşeşte într-adevăr să te şi înţeleagă, şi treapta „empatiei”, la care cel care te ascultă îţi dă senzaţia că ţi-a luat asupra lui parte din problemele tale şi te-a eliberat într-o mare măsură de „povară”.

Iată ce a spus un scriitor medic din Anglia despre capacitatea de a asculta:

„O parte esenţială a abilităţii de a asculta este «identificarea», o temporară punere de o parte a propriilor convingeri şi prejudecăţi, o abandonare a propriului cadru de referinţă şi a dorinţelor cu scopul de a experimenta lumea interioară a interlocutorului, de a încerca să te aşezi în papucii lui. Această identificare a celui ce ascultă cu cel care îi vorbeşte este, în esenţă, o mărire şi o extindere a noastră înşine, o dobândire a unor cunoştinţe de care n-am avea altfel parte. Mai mult încă, din cauză că această «identificare» implică o abandonare temporară a propriei personalităţi, ea ne înlesneşte o totală «acceptare» a celuilalt. Simţind această acceptare, vorbitorul se va simţi din ce în ce mai puţin vulnerabil şi din ce în ce mai înclinat să se destăinuiască celui care îl ascultă. Pe măsură ce se întâmplă aceasta, vorbitorul şi ascultătorul cresc în apreciere unul pentru celălalt şi duetul acestui dans al dragostei poate începe.”

solascriptura.ro