Gândul de dimineaţă – 8 octombrie 2015

Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

( Deuteronom 16:20 )

Pentru mulţi americani, Frances Oldham Kelsey este o eroină. În anii ’60, când Kevadonul, cunoscut sub numele generic de thalidomidă, părea a fi marea descoperire în industria farmaceutică şi se răspândea cu repeziciune în toată lumea, Frances Oldham Kelsey, care lucra pe atunci pentru Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA), s-a luptat din răsputeri pentru ca acest sedativ să nu ajungă la mămicile americane.

Plină de curaj şi cu un simţ al corectitudinii exacerbat, ea a cerut companiei William S. Merrell să-i prezinte posibilele efecte secundare ale thalidomidei, înainte de a-şi da acordul pentru comercializarea medicamentului în SUA. În ciuda insistenţelor ei, nu a primit niciodată răspuns din partea companiei, lucru care a determinat-o să cerceteze pe cont propriu posibilele efecte. În timp ce milioane de cutii de Kevadon aşteptau să fie distribuite şi să aducă beneficii semnificative companiei, primele efecte, contestate de aceasta, nu întârziau să apară: mii de nounăscuţi morţi sau cu malformaţii grave.

După toată polemica legată de thalidomidă, în 1962, FDA a înfiinţat o agenţie care urma să se ocupe cu testarea şi reglementarea medicamentelor noi, în conducerea căreia a fost numită și dr. Kelsey. Mai târziu, Kelsey a devenit directoarea Oficiului pentru Investigații Științifice, contribuind la rescrierea normelor naţionale privind testarea medicamentelor şi protejarea consumatorilor în caz de conflict între sănătatea acestora şi interesele companiilor farmaceutice.

Frances Oldham Kelsey a fost premiată de multe ori şi a primit distincţii importante pentru munca ei. Dar probabil cea mai mare satisfacţie a fost aceea de a fi împiedicat apariţia unei generaţii de oameni sortiţi suferinţei încă de la început, lăsând ca măcar o dată omul şi sănătatea acestuia să primeze asupra banilor.

solascriptura.ro