Gândul de dimineaţă – 15 septembrie 2015
Binecuvântează, suflete pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui !
El îți satură de bunătăți bătrânețea, și te face să întinerești iarăși ca vulturul.
( Psalmul 103:2,5 )
Un mic incident cu o notă deosebită, povestit de Vasile Alecsandri, se petrecu la plecarea lui din orașul Bârlad. Printre lumea ce-l însoțea la gară și îi ura drum bun, două fetițe între 10 și 12 ani, nebăgate în seamă de nimeni, stăteau la ușa salonului de așteptare, ținând două buchețele în mâini și așteptând să întâmpine cu ele pe poet la coborârea din trăsură, deși poetul trecuse pe lângă dânsele și era acum în momentul de a se urca în tren.
Cineva care le văzu alergând de câte ori auzeau o trăsură, le întrebă ce voiesc. Când le auzi, le duse în sala dinaintea poetului. Ele îl priviră un moment, se uitară nedumerite una la alta și… nu voiră să-i dea buchetele, ne crezând că bătrânul din fața lor e însuși poetul Alecsandri. Întrebate de ce nu-și oferă buchetele, copilele răspunseră că așteaptă pe poet, ”care e tânăr și frumos”. În închipuirea lor, Alecsandri nu putea fi decât tânăr…
Icoane de lumină – Nicolae Petrașcu
solascriptura.ro
Lasă un răspuns