Gândul de dimineaţă – 14 septembrie 2015

Dacă voi zice: ”Cel puțin întunericul mă va acoperi, și se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul ca lumina.

( Psalmul 139:11-12 )

În povestea nocturnă ce se desfășoară într-o grădină după căderea serii, personajele sunt florile teribil de înmiresmate care se deschid în întuneric – iasomia, tuberoza, gardenia; fluturi din specia Actias luna cu aripile gălbui și scarabei irizați ca opalul. Luna, care iluminează această scenă, își împrumută lumina de la Soare. O grădină nocturnă invită la reflecție.

Culoarea este în general irelevantă într-o grădină nocturnă. Din cauza felului în care vede ochiul, chiar și cele mai incendiare nuanțe de roșu și portocaliu se transformă într-un tablou monocrom de argintiu și griuri sub luna în descreștere.

Știința, deși atât de informativă, poate fi foarte rudimentară. Parfumul florilor în timpul nopții nu este altceva decât un șiretlic. ”Grădinile înflorite noaptea sunt mai înmiresmate decât grădinile înflorite ziua deoarece majoritatea polenizatorilor nocturni au vedere slabă, astfel că trebuie să se bazeze pe simțul olfactiv pentru a găsi florile” – spune John Kress, custode al secției de botanică de la Muzeul Național de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian.

Polenizatorii nocturni, precum fluturii, păsările și albinele, se bazează pe semnale vizuale transmise de culorile aprinse; lucrătorii din schimbul de noapte, precum gândacii și moliile, depind de parfum, de luminescența petalelor albe sau – ca în cazul ecolocației liliecilor – de contururi vagi ale formei.

Luna iartă imperfecțiunea dezgolită de soare. Floarea roasă de omizi, frunza deshidratată, creanga putrezită sunt înghițite de umbre, lăsând doar iluzia perfecțiunii, argintată de lumina stelelor, aurită de lumina lunii.

National Geographic

solascriptura.ro