20 August 2015

„Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul,să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima.”

1 Petru 1:22

Porcii spinoşi se înghesuie în zilele reci de iarnă unii într-alţii pentru a se încălzi şi pentru a scăpa de moarte prin îngheţ. Totuşi, au ajuns curând să-şi simtă reciproc spinii, lucru care i-a făcut să se îndepărteze iarăşi unii de alţii. Dacă nevoia de căldură îi aducea apoi din nou la un loc, se repeta celălalt neajuns, astfel că au fost mânaţi încoace şi încolo între cele două suferinţe până când au găsit o distanţă de mijloc între ei, la care puteau răbda cel mai bine.
Astfel, nevoia de a trăi în societate, izvorâtă din deşertăciunea şi monotonia interioară a fiecăruia, îi mână pe oameni unii către ceilalţi; dar nenumăratele lor însuşiri opuse şi greşeli de nesuferit îi fac să se respingă reciproc. Distanţa de mijloc pe care o află în sfârşit şi unde poate exista o convieţuire sunt politeţea şi moravurile fine. Din pricina asta, nevoia de încălzire reciprocă se satisface, este adevărat, doar în parte, în schimb nu se simte înţepătura spinilor. Totuşi, cine are multă căldură proprie, interioară, se ţine mai degrabă în afara societăţii, pentru a nu pricinui sau simţi vreun rău.

solascriptura.ro

Schopenhauer