Gândul de dimineaţă – 11 februarie 2017

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

( Galateni 6:2 )

Nancy Hutton este profesor-asociat la Universitatea de Medicină „Johns Hopkins”, din Statele Unite. În acelaşi timp însă, lucrează şi ca specialist în îngrijirea paliativă a copiilor şi în servicii de hospice pediatric. Meseria pe care o practică zilnic presupune îngrijirea copiilor cu cele mai mari probleme de sănătate – fie că este vorba de copii grav afectați de disfuncționalități neurologice, care provoacă retard sever, fie de copii bolnavi de cancer terminal. Ca specialist în îngrijire paliativă, rolul dr. Hutton nu este acela de a vindeca, ci acela de a ameliora simptomele unei boli în dreptul căreia, de multe ori, singura certitudine este că nu se va vindeca. Cel mai greu, spune ea, este atunci când nici măcar nu se ştie de ce boală suferă acel copil.

În practica dr. Hutton, a le da veşti rele părinților face parte din fişa postului şi, deşi a acumulat experiența unor ani buni de lucru, medicul mărturiseşte că încă se simte uneori copleşită de durerea aparținătorilor pacienților ei. „Când un copil moare… când sunt foarte întristată de lucrul acesta sau când nu pot face nimic cu adevărat ca să ameliorez situația,” spunea dr. Hutton, „trebuie să fiu calmă şi să nu fug, să nu mă gândesc la emoțiile mele în acea situație.”

Raportul Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă aşază meseria de medic printre cele mai „toxice” din punct de vedere psihologic: „Profesorii, asistentele şi medicii raportează deseori niveluri ridicate de conflict, anxietate şi nevoia de a-şi ascunde emoțiile.” Aceste elemente contribuie semnificativ la creşterea climatului de stres la locul de muncă şi devin rapid o problemă de eficiență la locul de muncă.

Semnele Timpului