Gândul de dimineaţă – 1 februarie 2017

Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: «Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.»

( Deuteronom 15:11 )

„Visuri la cheie” este emisiunea care, sezon după sezon, aduce pe micile ecrane imaginea unei Românii parcă pierdute într-un alt secol.

Cazul social al surorilor Joiţa de la Poiana, judeţul Dâmboviţa, a demonstrat din plin neputinţa în care unii români se găsesc chiar din zorii vieţii. La 10, 16 şi 18 ani, Corina, Lorena şi Adriana „şi-au îngropat tatăl, şi-au văzut mama murind pe patul de spital şi apoi a murit şi bunicul lor”, toate acestea în doar patru ani, scrie Adela Pârvu, designer de interior implicată în emisiune. „M-am simţit şi eu vinovată să ştiu că în ţara mea există copii ca ele, copii care se luptă singuri cu greutăţile cotidiene, copii uitaţi, abandonaţi de soartă, dar mai ales de noi, ceilalţi, care ne închidem ochii şi sufletul către cei de lângă noi”, povesteşte Adela Pârvu.

Condiţiile în care trăiau fetele ar putea părea de nedescris, dar nu constituie nicidecum o excepţie în peisajul rural românesc – o casă veche, gata să cadă, plină de igrasie şi mucegai, deloc izolată sau chiar finalizată, cu spaţiile de locuit mai degrabă improvizate şi neîncălzite. O singură cameră avea o sobă, şi acolo dormeau fetele, în acelaşi pat.

Casa a fost demolată şi înlocuită cu una pe structură de lemn. Pentru a se asigura că fetele nu vor mai îndura foamete, echipa le-a construit şi un coteţ, pe care l-au populat cu găini şi au creat un spaţiu pentru o grădină de legume, care însă nu a fost finalizată din cauza verii secetoase şi a anotimpului neprielnic.

Tragedia care vine de pe urma împlinirii unui vis ca traiul în condiţii normale este alunecarea înapoi în foamete, sărăcie, disperare, fără un sprijin pe termen lung. Este o acuză adusă destul de des celor mai sărmani dintre noi, că nu se ajută singuri, dar câteodată adevărul este că pur şi simplu nu au pe nimeni lângă ei care să îi înveţe, să le arate, să îi ajute. Câţi astfel de oameni invizibili ascunde România?