Gândul de dimineaţă – 18 decembrie 2016

În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

( Faptele Apostolilor 9:36 )

La cei 94 de ani ai ei, americanca Judy Olson priveşte lumea din spatele unor lentile fixate pe rame groase de ochelari, ca orice bunicuță. Însă ceea ce o face specială pe Judy este că, prin aceşti ochelari, vede lumea cu o responsabilitate surprinzătoare pentru cineva de vârsta ei.

Judy Olson s-a născut pe 14 decembrie 1921, în Minnesota, pe vremea când preşedinte al Statelor Unite era Warren G. Harding. Opt ani mai târziu, țara avea să treacă printr-unul dintre cele mai extreme declinuri economice pe care le cunoscuse până atunci şi, ca urmare a acestui declin, s-a catalizat o mişcare puternică de promovare a temperanței.

Experiența propriei sărăcii a fost pentru Judy un reper, prin prisma căruia a avut toată viața o atenție deosebită față de cei nevoiaşi, iar credința ei că „eşti cu siguranță mai fericit atunci când faci ceva pentru alții decât atunci când stai degeaba” este mottoul care o însuflețeşte să îşi continue activitățile caritabile chiar şi la 94 de ani.

În fiecare zi croieşte şi coase rochițe pentru fete orfane, pe care apoi le donează unei organizații creştin-adventiste: International Children’s Care (ICC). În zilele bune, reuşeşte să încheie cusăturile chiar şi la trei rochițe. Iar maşina ei de cusut, o Singer Featherweight din 1930 (pe care o are din 1951), a fost sursa a mii de rochii de diferite dimensiuni şi chiar a unor tricouri pentru băieței. Însă efortul lui Judy nu se rezumă doar la cusut. Ea îşi finanțează din propriul buzunar materialele (deşi spune că primeşte bucuroasă şi donații).

Rochițele făcute de mâna ei sunt foarte apreciate, mai ales pentru că sunt făcute din bumbac, care este numai bun pentru zonele fierbinți şi umede din țările sărace în care sunt trimise. Ele ajung la copiii din Congo, India şi Guatemala.