Gândul de dimineaţă – 24 noiembrie 2016

Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

( 1 Tesaloniceni 5:14 )

Documentarul „The Economist” prezintă istoria unei tinere perfect sănătoase fizic, dar care le solicită medicilor să-i pună capăt vieții fiindcă traiul de zi cu zi este mai mult decât poate duce. La cei 24 de ani ai ei, Emily este pregătită să moară. Motivul pe care îl invocă este unul care nu le trezeşte nicio suspiciune terapeuților belgieni care o ascultă: depresie terminală.

Într-o horă halucinantă, se învârt interviuri cu psihiatri care spun că, deşi nu se vede la radiografie, depresia ar trebui tratată de public cu aceeaşi seriozitate cu care este tratat cancerul, deoarece ambele boli pot ajunge în faze în care sunt imposibil de tratat prin intervenții medicale. În baza acestor principii, comisia aprobă eutanasia şi îi explică lui Emily (la rându-i, cetățean belgian) cum se vor desfăşura lucrurile. „Te poți răzgândi oricând, chiar şi când acul este înfipt în venă”, îi spune consolator unul dintre medici. Emily confirmă că a înțeles tot şi consimte.

Documentarul prezintă o Emily care îşi imaginează cum îi vor fi împărțite lucrurile după moartea ei. Îşi aminteşte cum a ajuns să aibă un borcan cu pietricele şi, atipic pentru cineva cu depresie severă, zâmbeşte. În ziua în care este programată eutanasia, Emily a discutat cu medicul şi au stabilit să vină la ea acasă pentru a-i administra injecția. Acesta soseşte şi o găseşte pe Emily hotărâtă… hotărâtă să nu continue cu procedura. „Ultimele săptămâni au fost chiar suportabile”, le povesteşte ea reporterilor. „Nu ştiu dacă apropierea de serenitatea morții este motivul, dar mă gândesc să mai stau pe-aici o vreme”, spune tânăra, semn că uneori ieşirea din depresie nici măcar nu are motive logice. Important e să ieşi.

Semnele Timpului