Gândul de dimineaţă – 12 noiembrie 2016

A căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: «Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.»

( Matei 26:39 )

Miss Horr [profesoara lui Mark Twain] îşi începea întotdeauna ora cu câte o rugăciune şi cu citirea unui capitol din Noul Testament, pe care ni-l explica apoi pe scurt. Într-unul din aceste scurte comentarii, miss Horr a dezvoltat ideea cuprinsă în textul: „Cereţi, şi vi se va da”, spunând că oricine se roagă din toată inima şi cu dorinţa fierbinte de a căpăta vreun lucru, poate fi sigur că rugăciunea îi va fi ascultată.

Am fost atât de impresionat şi atât de încântat de posibilităţile pe care mi le oferea această reţetă, încât m-am gândit să încerc şi eu. Având deplină încredere în miss Horr, nu mă îndoiam câtuşi de puţin de rezultate. M-am rugat, aşadar, să capăt niţică turtă dulce.

Margaret Koonernan, fiica brutarului, venea în fiece dimineaţă la şcoală cu o bucată de turtă dulce; de obicei o ţinea ascunsă, dar în ziua aceea, când mi-am sfârşit rugăciunea şi am ridicat privirea, am băgat de seamă că turta era la îndemână şi că fetiţa se uita în altă parte. Cred că toată viaţa mea nu m-am bucurat de vreun răspuns la rugăciune mai mult decât m-am bucurat de răspunsul primit în clipa aceea şi m-am convertit de îndată.

Aveam nenumărate dorinţe de tot felul, care până atunci rămăseseră totdeauna neîmplinite, însă în clipa aceea m-am hotărât să mi le împlinesc singur, şi încă din belşug, acum, că aflasem calea. Dar visul acesta, la fel ca mai toate celelalte vise cu care ne legănăm în viaţă, nu avea niciun temei. În următoarele două sau trei zile m-am tot rugat, cum nu s-a mai rugat, cred, nimeni în târguşorul nostru; m-am rugat din inimă şi cu toată seriozitatea, dar nu m-am ales cu nimic.

Am băgat de seamă atunci că nici cea mai fierbinte rugăciune nu e în stare să-mi mai facă rost de turtă dulce, şi am ajuns la concluzia că dacă un om îşi păzeşte bine bucata de turtă dulce şi nu-şi ia ochii de la ea, nu are de ce să-şi bată capul cu rugăciuni.

Vorbesc din mormânt – Mark Twain